1 Decembrie, Ziua Nationala si bineinteles, cu fiasco aferent zilei onomastice. Nimic mai romanesc si mai tipic. Ne invartim prin centre civice, pe bulevarde si strazi, pentru a ne afla si noi, ca vajnici romani ce suntem, cat mai in fata, in primele randuri, sa putem admira o defilare, o slujba cantata de soborul de popi, de cateva cuvinte rostite de 7 insi ( presedinti, primi, primari, prefecti, viceprimari si eventual reprezentanti ai unor firme sau istorici) toate avand acelasi subiect: Insemnatatea istorica a acestei zile si ”Doamne, cat de mult va iubim noi pe voi, stimati romani”!!!
Really??? Ma si intreb cateodata cum ar fi daca mi-as mai face macar o prastie din aia, cu cracana de alun, curele din cauciuc si catapulta din piele. Sa pot baga o piatra macar cat o castana, si sa ”ma joc” nevinovat, ascuns dupa cotloane, spargand din greseala mutra unui mincinos.
Dupa defilare, fiecare cu ce poate si ce mai stie. Care pe langa casa, care cu o plimbare, care pe la TV.. Apropo’s de emisiunile tv. Seara m-a prins cumva printre picaturile distractiei din Las Fierbinti. Inevitabil, le-a iesit. Daca tot s-au straduit, au reusit totusi ”sa puna ceva pe masa” telespectatorilor. Glume, dialoguri, dans si muzica… Daaaaa, muzica buna si la obiectul sarbatorii!!! Bine, pentru cel care are ceva stiinta de a scoate oarece din coardele vocale, ceva ureche si plamani.
Smiley, te rog din suflet sa nu te superi, insa live, vocea ta este un Ha, Ha, Ha fanatic si atat!!! Norocul tau ca te mai acopera baietii aia cu orchestratia. Si mai mare noroc ai ca iti inregistrezi tu discurile. De ce nu oi lasa tu pe altcineva sa cante acele melodii, eu nu stiu!! Pacat de cuvinte si linie melodica.
In fine, cand te gandeai ca in sfarsit s-a terminat, tocmai atunci s-a produs lucrul cel mai frumos din pamflet. Celentano, a tinut acel discurs superb, in fata a doar doua personaje. Practic, semnalul a fost exact despre sentimentul de neajutorare. Atunci cand vorbim singuri, cand toti pleaca si ramanem doar cu neputinta in sufletul nostru. Vorbe adevarate, despre neajunsuri si neputinta. Degeaba vom insista sa ne spunem un pas, sa ne expunem o nemultumire. Vom vorbi la pereti. Nu ne va asculta nimeni. Pana intr-o zi…Exact ca si aici. Si totusi, Romanie Tara mea…Noi, la suparare, bem!!!
PS: Versurile sunt marca Adrian Vancica ( Celentano)…
