Prin 1994, la un an de la terminarea stagiului militar, imi incercam norocul de a ma angaja la Pompieri, actualmente ISU Vaslui. Bineinteles, eram cativa si trebuia sa ne dam tot interesul sa reusim. Erau functii de militari angajati pe baza de contract( mabc). Cei care am reusit ne-am cunoscut mai bine, ne-am imprietenit si asa am ramas pana astazi. Intre timp, in urma unor examene am trecut in corpul subofiterilor, continuand acelasi drum, cu aceiasi prieteni, colegi si camarazi de misiuni, inerventii si fapte bune.
Se pare ca drumul nostru, nu a fost chiar asa de lung. Spun asta deoarece unul dintre cei mai buni prieteni si colegi, ne-a spus la revedere prea devreme, in urma unui accident auto. Cred ca se stie destul de bine despre accidentul de acum doua zile de la Rosiesti, tot mai mult terfelit de mass media, in care colegii din tura au fost solicitati la o descarcerare.
Pe mine unul, mai putin ma intereseaza cauzele si circumstantele care se tot zvonesc prin publicatii, teste, alcoolemie, viteza si asa mai departe. Trecand peste toate acestea, vreau sa mentionez ca tot ce conteaza in aceste clipe, este greutatea cu care suport, sau suportam noi, colegii, pierderea unui camarad.
Cred ca una dintre cele mai crude ironii este sa mergi la o interventie unde sa afli ca cel care trebuie salvat este un coleg. Din pacate, pentru Cristian Anei, nu s-a mai putut face decat sa i se constate decesul.
[junkie-alert style=”grey”] Pentru mine, Cristi a fost un exemplu, un om care putea sa-ti arate, sa-ti explice si sa te ajute.
Un pompier si salvator care stia sa-si canalizeze emotia, isi ducea misiunea pana la capat fara compromisuri.
Era tipul care avea in spate zeci sau sute de misiuni mai mult sau mai putin complicate, in care se vedea experienta si pregatirea profesionala.
Cu toate acestea….
Pentru mine, Cristi a fost mai mult de atat… A fost un bun prieten. Si pentru asta tin sa-i multumesc alaturi de ceilalti colegi care l-au cunoscut si care au putut sa rada, sa vorbeasca si sa lucreze cu el…Si noi aveam nevoie de el aici… [/junkie-alert]
[junkie-dropcap]Dumnezeu sa te ierte si sa te aiba in paza drag prieten!!![/junkie-dropcap]
Mai jos o interventie ( una din interventiile)la un incendiu de apartament cu Cristi pe Autospeciala de lucru la inaltime
Înţeleg prin ce trec colegii tăi, Gaby. Şi em făcut armata tot la pompieri şi ştiu ce-nseamnă o intervenţie unde sunt în joc vieţi omeneşti. Cu atât durerea e mai mare când e vorba de viaţa unui coleg. Dar să treci prin asemenea situaţie prin care au trecut colegi tăi e extrem de dureroasă şi lasă urme adânci în sufletul vostru. Tot respectul pentru pompierii români! Condoleanţe! Dumnezeu să-l odihnească!
Multumim pentru vorbele frumoase Daniel. Dumnezeu sa-l odihneasca!!!