Demult, intr-o galaxie( a se citi un mic satuc), intr-o calatorie spactaculoasa( a se citi vacanta de vara), intr-un loc nemaistiut insa super placut ( hambarul din curtea bunicilor), doi piloti au esuat cu nava lor si incearca cu disperare sa gasesca drumul catre cele mai departate galaxii…Pe masura ce isi planuiau ideile de repunere in functiune a navei, acestia se confruntau cu o alta problema majora: defectiuni de natura tehnica a celor doi roboti personali.
Urmau astfel sa isi rezolve problemele, inainte ca neasteptatele pericole aflate pe planeta sa-i surprinda in cel mai neplacut mod.
- Hei, esti pregatit?In cinci secunde decolam…
- Abia astept sa vad noua galaxie. Cum spuneai ca se cheama?
- Galaxia Tropix. Este o minune, ai sa vezi. In curand o vom ocupa si ne vom muta acolo cu totii.
Un scartait puternic se auzi pana la bord. R8 ( R este de la robot si 8 reprezinta o varsta), se apropia incet, abia tarandu-si greutatea de otel, incercand parca sa spuna ceva.
Cei doi piloti si-au dat seama ca nu-l mai ingrijisera de mult si doar profitasera de functiile sale. Parca nici beculetele de avertizare nu mai functionau normal, palpaind usor, la orice gest.
- Cred ca va trebui sa construim altul. R8 nu o mai duce mult.
- Pai de ce sa construim altul? Il avem pe R 7( alt robot, alta varsta)… Este mai nou si ne poate indruma, ba chiar sa conduca si nava.
- Ai dreptate, insa acesta e al meu si va trebui sa-i schimb cateva integrate si sa-l ung cu ulei. Sa nu mai scartaie.
– Mai copii, lasati uleiul pentru uns rotile de la caruta bunicului. O sa va murdariti si nu se mai ia!!!
Era vocea bunicii care striga catre cei doi copii ce se jucau sub hambarul cu scule. Doi copii care se aflau intr-o vacanta de vara la bunici, pe o banca improvizata din scaunul pe care bunicul si-l punea in caruta, cu doua scanduri puse in cruce pe post de roboti si idealuri cat mai inalte. Pana la acea galaxie. Tropix. Numerele robotilor, era exact varsta fiecaruia, 7 si 8 ani.
Toate acestea se datorau filmelor SF vazute in acea perioada. Robotii se pare ca se invarteau primprejur, asemeni oamenilor, prin toata ograda.
Un timp, adormeau si visau sa-si poata construi fiecare robotul sau, sa studieze electronica si sa invete cat mai multe despre Cosmos, planete, galaxii. Bineineteles, toate acestea au ramas in urma, fiecare dintre cei doi verisori, barbati in toata firea acum, aveau o cu totul alta ocupatie, alte planuri de viata si viitor.
Personal( caci unul din copii eram chiar eu), mi-am mai pierdut vremea pe la cateva cursuri de electronica , invatand sa lipesc un tranzistor, sa folosesc pistolul de lipit cu fludor sau cositor, sa fac cateva integrate si … cam atat.
Scoala nu-mi putea oferi oportunitati de genul, cursurile erau tinute la Casa Pionierilor pe atunci, unde domnul profesor, cand venea, cand nu. Si daca venea, nu faceam altceva decat curatenie prin sala de atelier. Asta se intampla intr-un timp cand era calculatoarelor era doar un vis, asemeni celor din filmele SF.
Vechii mei prieteni, robotii, au disparut cu timpul, lasandu-ma cu neasteptatul esec.
Insa cum niciodata stiinta nu-si lasa mai prejos inovatiile, aflu cu bucurie un lucru care mi-a adus aminte de acei ani ai copilariei. Este vorba de Academia Inventeaza.ro, despre care am mai vorbit intr-un alt articol anterior, despre oportunitatile pe care le prezinta si le ofera.
Este locul in care copilul tau nu va avea parte de esecul altora. Locul in care interactioneaza, unde 
robotii si robotica in general prind contur, locul unde pot invata sa programeze si sa controleze roboti adevarati. Toate acestea facand parte dintr-o logica a misiunii, a inventivitatii si deprinderii de lucru si atentie.
Initiata si condusa de un grup profesionist, ideea din cadrul acestui proiect se bazeaza pe Cercetare, Inovare, Dezvoltare si Educatie.
Pentru cei carora copii inventivi si dornici de planuri marete le fac mari probleme, pot gasi mai multe idei despre proiect pe Academia Inventeaza.ro, unde au ocazia sa le poata satisface dorintele micilor ingineri in ale roboticii si nu numai.
