Sa nu-mi fie luat in nume de rau, nu vreau si nici nu incerc sa destram miturile sau adevarurile miraculoase care se inmultesc pe zi ce trece. In ultimul rand, faptele si minunile parintelui Arsenie Boca par a fi singurele probleme a romanilor. In toate icoanele plange cu lacrimi de mir, editurile incep sa vanda diferite carti pe care daca le-ar vedea, Arsenie Boca s-ar cruci si mai rau, deoarece nu au nici in clin, nici in maneca cu inscrisurile pomenite.
De la icoana unei familii din Puscasi/ Vaslui, acesta a inceput sa planga intr-o alta icoana a unei familii din Arad. Cum Toma Necredinciosul nu sta neam, hop, a si binevoit sa suteasca icoana inspre analiza… Ca asa-i romanul, sceptic din cale-afara… Ce-a facut, ce n-a facut, in timp ce proprietarii icoanei se dadeau cu capul de pereti si se rugau inspre a-i da hotului gandul cel bun, icoana a reaparut intr-un colt de gradina, printre flori.
Ca a aparut, e multumire mare, insa se pare ca parintele Arsenie Boca atat s-a suparat, incat a incetat sa mai verse lacrimi. Ori s-o fi rugat atat de insistent hotul sa nu mai planga ??? In acest caz, intrebarea care se pune este :
O fi bine cand plange sau cand nu mai plange ???
Cu toate ca cele de mai sus sunt redactate mai mult in spiritul unui pamflet, cel mai indicat si omenesc ar fi sa respectam icoanele asa cum sunt, si sa Credem asa cum stim noi cel mai bine, fara a umbla sa stirbim diferite adevaruri cu care am fost educati, crescuti si binecuvantati… Vorba parintelui :
[junkie-alert style=”grey”] Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse– Arsenie Boca… [/junkie-alert]
