Tot e bine, cald si frumos, asa ca cel mai indicat mod de a-ti face seara mai racoroasa si linistita, este o plimbare prin oras. Si cum altfel, daca tot ne hotaram, sa ne facem si un traseu bine stabilit. Deocamdata, deoarece pe parcurs nu se stie. Stiti voi aia cu socoteala de acasa…
De cand s-au terminat lucrarile de restaurare ale Sitului Arheologic Zona Curtilor Domnesti, din cadrul Bisericii Sf Ioan Botezatorul, am trecut de nenumarate ori, promitandu-mi mereu sa le vizitez. Si cred ca acum este momentul cel mai potrivit. Surprinzator, aflu de la cele doua partenere de plimbare, sotia si fiica mea, ca sunt oarecum familiarizate cu zona. Deci au mai fost. Hmmm!!!!
In copilarie, pe cand locuiam in Ana Ipatescu, taiam usor pe aici drumul spre Scoala 6, si printre dunele sau gropile existente gaseam mereu un motiv de joaca si bucurie. Atunci, abia se intrezareau putine file de istorie, odata cu descoperirea unor tuneluri care se preconizau a fi construite pe timpul domnitorului Stefan Cel Mare.
Sursa foto: soringrumazescu.ro
[junkie-alert style=”yellow”] Finantat printr-un Program Operational Regional pentru perioada 2007-2013, proiectul a ajuns la 11, 7 milioane de lei. Dintre acestia, 8,9 milioane lei, au fost bani europeni, deci nerambursabili. Restul, cu ce a putut si Statul Roman…( Rusinicaaaa!!!) Obiectivul : Dezvoltarea turismului cultural religios prin introducerea ansamblului Curtilor Domnesti in circuitul turistic. [/junkie-alert]
Dupa ce ne-am delectat cu linistea si frumusetea Curtilor Domnesti, o pornim usor, spre centrul targului, spre racorire, atat exterioara privind fantana arteziana, dar si hidratanta, interioara, intorcandu-ne pe partea cealalta, pentru o pauza binemeritata la terasa Casa Alba, admirand totodata culori in noapte, cladiri si lumini.
Ne intoarcem spre casa si in drum, nu pot sa nu remarc cat de mult si-a schimbat infatisarea, odinioara Palatul Mavrocordat ( construit in 1890) in copilaria mea Casa Pionierilor, si acum ce a mai ramas din Palatul Copiilor. Aici, pe timpul meu, cativa maestri isi imparteau cunostintele, indemnarea in navomodelism, electronica, muzica sau karting, cu noi, cei care eram pe atunci destul de curiosi sa aflam cu adevarat how made…
Raul Delea ne surprinde cu o simfonie a coloniilor de broscute si vegetatia care pluteste pe deasupra, dandu-ne o panorama linistita, si cu cat ne apropiam de casa, curentii de aer racoros ne stanjeaneau usor, semn ca totusi noaptea isi are teritoriul sau.
Pingback: Sunt din Vaslui si-mi pasa | Gabryell.ro