Duminica, zi insorita si parca buna dispozitie ma impinge la un retus de moment a evadarilor din locurile pe care le vad si simt zi de zi. Vrem totusi altceva. In ultima clipa ne hotaram sa plecam la Piatra Neamt, unde nu mai fusesem de cativa ani buni, vreo douazeci la numar. Fiica-mea era oarecum mai familiarizata deoarece mai fusese intr-o excursie cu clasa. Atractia principala si marea curiozitate, telegondola…Bineinteles, in Piatra ar fi multe de vazut, insa pentru o zi, ne-am propus doar o zi pe drumuri de munte, urcarea pe Cozla, coborarea cu telegondola si pe urma…mai vedem.
Ne-am putea delecta cu o racoritoare la umbra, la Colibele Haiducilor, Cetatea Dacica de la Batca Doamnei, Parcul Zoologic Cozla si multe altele.
Ajunsi aici, gasim usor calea de acces pana sus, pe Cozla, locul de unde puteam lua telegondola spre gara si de unde puteam admira panorama orasului. Lasam masina aproape de Colibele Haiducilor si ne invrednicim cate putin, in sus, cautand umbra stejarilor si brazilor, feriti de dogoarea ce plutea pe drumul uscat.
Pe drum, cativa nori si tunete infundate la intalnirea acestora, ne fac sa zorim putin pasul pentru a nu fi prinsi de un eventual potop tocmai aici. Norii se intetesc din ce in ce mai mult si intunecimea ne da ceva fiori. Ne linistim atunci cand auzim zgomotele telegondolelor ce trec pe deasupra, semn ca nu mai avem mult.
Dupa ceva timp, reusim sa ne tragem sufletul la terasa Sus Pi Deal, al carui nume neaos ne incanta si ne da oarecum sentimentul de liniste si siguranta. Dupa cum arata cerul, ne dam seama ca e mai bine sa asteptam ploaia ce trebuie sa vina, pentru ca mai apoi sa coboram cu telegondola. In sfarsit, ploua. Insa din ce in ce mai tare, pana la grindina. De pe terasa, ne bagam inauntru, gandindu-ne cu o oarecare parere de rau la timpul nefavorabil.
Dupa aproape un ceas, cerul prinde a se linisti si ne hotaram sa luam o telegondola pana jos, in oras. Fundalul de vreme inchisa, umbreste cumva panorama orasului, insa reusim sa ne bucuram de privelistea oferita de altitudine. Dinauntru, putem auzi clar cantecul pasarilor, voioase si fericite parca dupa ploaia racoroasa de mai inainte.
Coboram si lasam telegondola in urma, incercand sa gasim o terasa pentru alintul papilelor gustative si hidratare. Mai avem inca multe de vazut si nu vrem sa cedam prea usor.
Gasim o terasa simpatica, Temple Pub, si hotaram sa poposim putin pentru ceea ce ne propusesem inainte. Astfel, un platou al casei, Temple, pentru doua persoane, (din care am mancat de fapt toti trei ), a fost cireasa de pe tort si incantarea culinara al locului, la acel moment.
Cu forte proaspete, ne lansam hotarati spre Parcul Zoologic Cozla. Atat pentru animale, cat si pentru a ajunge la masina, in locul unde am lasat-o la inceputul traseului.
Dupa ce am ispravit cu vizita Parcului Zoologic, ne uitam la ceas si la 18.00, parca e prea devreme sa plecam spre casa. Bicazul ar fi optiunea suprema. Sunt vreo 22 km, asa ca intr-o jumatate de ora, am fi acolo. Nu stam mult pe ganduri si in secunda urmatoare suntem in drum spre Bicaz.
Odata ajunsi, credem de cuviinta a savura in ipostaze peisajul, pe langa o apa plata pe terasa plutitoare Lebada, din cadrul complexului de la Bicaz, urmarind apusul de soare ce isi etala stapanirea de dupa varful de munte impadurit.
