Nu demult, mi se parea ca vechiul frigider care isi sarbatorise deja vreo 16 ani de viata, nu ar mai da bine in bucataria omului din secolul 21. Da, asa suntem noi, mofturosi, demonizati practic de efectul trendurilor mai moderne. Cand spun demonizat, ma refer strict si la ceea ce voi relata putintel mai tarziu.
Deh, mai ales cand e vorba de familie, mancare, mediul casei, influenta unui frigider este musai oricum ar fi. Sincer, Liebherr s-ar evidentia excelent in tabieturile familiei mele. Mai ales ca in perioada 15 mai-31 august, toate produsele beneficiaza de o garantie de 6 ani.
Insa odata cu achizitionarea si upgrade-ul mai multor aparaturi de prin gospodarie, bineinteles ca musai, trebuia inclus si frigiderul cel care ne-a facut viata mai racoroasa si utila atata timp. Facem noi ce facem si sotia mea isi alege nene, o namila de combina frigorifica, la care sincer, prima impresie a fost ca va trebui sa-mi iau si un taburet special pentru a-mi putea lua berea de pe raftul de sus. Sau dupa caz, ce-o fi sa-mi iau de acolo.. Berea a fost primul lucru care mi-a venit mie, acum, in plina canicula…Chiar asa, oare de ce nu m-oi fi gandit la ceva…apa??? Neeee!!!
Pai daca-i bal, sa dansam, zic. Hai cu ursul ala de frigider, il bagam in casa si pune-te pe asezat in el. Zic, taci ca punem aici si juma’ din raionul cu carne din piata daca ne tinem hotarati. Si da-i bagaj… Bagam, mai scoatem, mai impaturim, pana umplem garsoniera frigorifica din bucatarie.
In timp ce il admiram, imi aduc aminte cateva experiente traite cu vechiul nostru frigider, intamplari care ne amuza chiar si acum, la vederea celui nou-nout…
[junkie-tabs] [junkie-tab title=”Amintiri cu vechiul frigider”]
Prin 2000, ne hotaram sa achizitionam ca orice familie respectabila o faimoasa combina frigorifica. In fine, fara nume si firma ca nu da bine…
Nevasta-mea radiaza, eu imi vad de treaba, fericit ca am mai rezolvat un lucru… Insa ce ar fi trebuit sa ma faca mai fericit, pare sa ma cam pedepseasca. La doua, trei zile, singur acasa (eu, nu filmul in sine) tocmai ce abia mai puteam tine cat de cat ochii deschisi la un film.
Deodata, un trosnet si pleoapele-mi zvacnesc, ca si cand as fi fost treaz de o vesnicie. Parca si parul de pe picioare s-ar fi itit cumva prin cearceaful cu care tocmai ma invelisem. Caut speriat inspre usa camerei, stapanindu-mi emotiile care dadeau mai degraba in simtirile ce le-am trait la vizionarea seriilor din Exorcistul.
Ciulesc urechile, ma asigur ca nu se mai aude decat linistea bucatariei si cobor usor la marginea patului, cu picioarele pe pamant. Cred ca niciodata nu am simtit parchetul asa rece… In timp ce sovai pana la usa, un alt trosnet ma anunta ca trebuie sa imi vad de treaba. Tocmai ce bajbaiam sa aprind lumina si mana imi fuge instantaneu de pe intrerupator. Ma lipesc usor de perete si am impresia ce cei 50 m/p de apartament s-au transformat in acea binecunoscuta Casa Bantuita de vreo 200 m/p.
Respir si simt cum in corpul meu se pompeaza mult mai mult sange decat ar fi normal la acea ora, cand toti vecinii mei cred ca doooorrrm linistiti, fara sa fie deranjati de razboinicul pocnetelor. Trag o privire prin intunecimea bucatariei si dintr-un pas ajung la intrerupator. Il nimeresc si …Evrica…!!! Am aprins lumina.
Niciodata nu cred ca s-a citit fericirea asa de tare pe chipul meu. Pacat ca nu era nimeni sa ma vada. Dau sa fac un pas hotarat, insa s-a dovedit ca puterea ma paraseste la al treilea pocnet. Aproape sa cad in genunchi. Un sfarait, ceva de genul unui susur de apa, urmeaza dupa zgomotul de mai devreme. Aha!!! Deci modernul frigider isi pusese in gand sa ma bantuie.
Mai tarziu, mult mai tarziu, dupa cateva telefoane pe la cateva service-uri, am aflat ca practic aceste zgomote provin de la contractari si dilatari, scurgeri si dezghetari automate ale congelatorului.
Am luat-o de buna, am mai citit cate ceva prin instructiuni si am inteles ca provenienta zgomotelor era normala. Era randul meu sa ma amuz acum. Stateam in bucatarie la un sprit rece de la frigider, cu un vecin, care si-a adus si motanul, deh, sa nu-l lase singur in casa. In timp ce acesta lenevea pe jos, frigiderul meu buclucas si-a reluat activitatea zgomotoasa. Nu cred ca am vazut resort mai puternic decat al motanului care a sarit direct pe cuptorul cu microunde. Nici nu va spun cum ii umblau ochii in cap si coada i s-a relaxat abia dupa o jumatate de ora…
Si pe mine ma cam bantuie din cand in cand, noaptea, si il aud in special cand mai uit la un film de horror, de la care sincer, nu stiu de ce nu ma abtin. Cred ca si mie imi place… [/junkie-tab] [/junkie-tabs]
