Carcotasii ar spune ca toti cei care adopta subiecte despre bauturi, sprituri, distractii sau alte forme care au ca si bun aliat vinul, sunt niste betivi dom’le, niste alcoolici, niste tarani! Numai la bautura le e gandul, fac ei ce fac si vor sa scoata in evidenta ca bautura e temelie si mancarea fudulie. Glumesc, desigur, nici pe departe nu cred asa ceva, sau cel putin nu ma gandesc la discutii de genul.🤪🤪
Eu personal, cand aduc in discutie vinul, nu ma gandesc la altceva decat la un mod de abordare, in functie de soi, de rutina si ceva cu care sa fie discutat sau servit. Eram uneori modelul de bautor de vin inainte si dupa masa. La modul ca imi puneam un pahar de vin inainte si vreo trei dupa ce mancam. Nu prea se pupa deloc naravul cu ce ar fi trebuit sa fie. Bine, era vorba de vinul casei, din vie proprie.
Ulterior, dupa ce prin prisma unor cursuri de agent/ghid de turism, am avut placuta ocazie sa vizitez o crama, unde un ghid oenolog, acel artist al expunerii despre minunata licoare, ne-a schimbat cumva perceptia de servire si comportament cu vinurile noastre imbuteliate, si nu numai.☺️ Really!!
De la soiurile si pamantul ideal pentru cultivare, intretinerea si recoltarea, locul de depozitare, maturarea si imbutelierea, cu diverse intrebari si discutii, ideea de respect pentru viticultura, crestea din ce in ce mai mult.
O alta parte a vizitei si prezentarii, cea mai placuta oricui, cred,🤭a fost o mica degustare a unor soiuri de vin. Alb, roze, spumant, rosu. Eh, iaca aici alte invataturi, alte idei, alte greseli pe care le vom evita noi, cei de rand, atunci cand mai ”ciupim” cate una mica. 🤭🤭
Fara apa, sifon sau alte cele prin vinuri. Cica e mare blasfemie! Asa ca ne conformam. Nu tinem in pahare fara picior ca avem mare temperatura si incalzim vinul, ori e trebuie sa fie rece. Agitat inainte, de piciorul paharului, invartit usor, pentru a starni ”buchetul” aromat.
Musai sa fie ceva acolo, sa crantanesti cate ceva, un cascaval, branzeturi, aperitiv, o gustarica usoara. Sa nu fie vinul singur sa se plictiseasca, si sa dea eroare pe la circuitul gastric. 🤗 🤔 🤭 Intr-adevar, parca era altceva, alt gust, alta placere.
Ajuns acasa, am crezut de cuviinta sa incerc si eu marea cu degetul, si rapid la pus in practica ceea ce tocmai invatasem. Personal, vinurile imbuteliate mi se pareau doar ceva comercial si atat. Am cautat ceva ce am crezut eu mai ”rafinat”, si am gasit bunatatile dorite la WineMe, magazinul specializat si consacrat in recomandari de vinuri, soiuri alese si cu o diversitate maxima de produse.
Am preferat sa fie din zona mea, ceva din Vaslui/Husi, si anume Domeniile Averesti.
La marginea României, in nord-est, in mijlocul ținuturilor scăldate în soare și struguri ale Podgoriei Huși, se găsește Centrul Viticol Averești.
Vita de vie a fost cultivata aici, in inima zonei culturii Cucuteni, de mii de ani.
Însemnări despre vinurile locale găsim in manuscrisele cronicarilor, iar in 1874 boierul Stefan Negruzzi împreună cu talentul oenologului francez René Faure, au intuit ca terroir-ul zonei este unul aparte si au început sa integreze concepte si practici de viticultura moderna.
Francezului i se datorează renașterea soiurilor vechi românești, Zghihara si Busuioaca, precum si introducerea soiurilor franțuzești, Merlot, Cabernet sau Aligote.
*În fiecare an, o sticlă din primul vin obținut este îngropata în locul cel mai răcoros al pivniței, ofrandă adusă plantațiilor si celor ce au muncit aici de-a lungul vremii.
Sursa: https://domeniile-averesti.ro/
In alta ordine de idei, dupa cum am specificat mai sus, am considerat sa aleg din fiecare soi, pe culoare, din vinuri Domeniile Averesti. Adica alb, roze, negru. Bineinteles, o calitate de super clasa, ceea ce a facut sa fie un adevarat alint pe traseul papilelor gustative, servite fiecare la diferite feluri de mancare, sau doar asa, cat sa te simti implinit ca ai gasit secretul marelui zeu, Bachus cel mereu pus pe voie buna.