Dupa cum bine stim, multi dintre cei care am mai cerut cateva idei, care am mai avut ceva rugaminti asupra masonilor de la BNR in vederea luarii unor masuri sau solutii pentru acea exotica moneda CHF, pana acum, mai nimic. In afara de Volksbank care a inghetat cursul la 3,8, in afara de cateva mici ”discounturi fara importanta” din partea altor banci, nimic.
Nu mai vorbim de atitudinea celor de la FMI care au facut chipurile o analiza si au avertizat marii responsabili, ingrijorati de masurile de conversie la cursul istoric. Nu care cumva sa se intample una ca asta, ca si asa suntem datori vanduti. Si cine stie cand vom mai reusi sa ne redresam, daca suntem facilitati cu rate mai mici si mai lejere.
Pai de ce sa ne fie mai bine, de ce sa putem plati linistiti o rata meritata, de ce sa o putem plati din salariile si asa mizere si impozitate la maxim.
Nu mai bine stam la pupitru ( a se urmari cioclul guvernator Isarescu M. si javrele de primprejur), ranjim sarcastic si arogant? Nu mai bine ne facem ca nu cunoastem unele banci carora le-am acreditat puterea de a prosti poporul ? Nu mai bine ne miram sau nu ne pasa ca unii oameni mor, isi pun capat zilelor datorita insuficientei financiare si depasirii ratelor, presiunilor exercitate de catre banci ? Cat de nesimtit ai putea fi domnule guvernator sa afirmi ca asta si-au dorit, asta au gasit si nu ai ce sa faci ? Cam cat crezi ca vor putea strange punga si ce ar putea face cand vor ajunge cu adevarat in imposibilitatea de a-si plati ratele?
Tot a venit vorba despre FMI si restul pitigoilor, imi amintesc un banc pe care l-am citit intr-un cotidian, o gluma referitor la speta data:
[junkie-alert style=”white”] Se spune ca pe timpul marii crize din 1929, Ion a ramas cam stramtorat din punct de vedere financiar si tot incercand sa imprumute niste bani de la prieteni si vecini, s-a lovit de refuzul tuturor. Astfel a ajuns la Itic.
– Cati bani iti trebuie? L-a intrebat acesta…
– Doua sute de lei, raspunde Ion.
– Uite cum facem, eu iti dau doua sute si tu imi dai dobanda intr-un an altii doua sute pe langa acestia, deci in total patru sute de lei…
Se gandeste putin Ion, cine stie, pana la anul poate se mai regleaza treaba cu criza, mai vinde ceva, etc…
Bat palma si cand sa plece, Itic il intreaba pe Ion:
– Mai Ioane, nu crezi ca ar fi mai potrivit sa-mi dai tu dobanda aia acum, si la anul sa ramai doar cu suma datorata, cea de doua sute de lei. O sa-ti fie mai usor sa-mi dai doua sute decat patru sute!!!
Dupa ce mai analizeaza situatia, Ion se gandeste ca Itic este destul de bunavoitor si nu numai ca ii da cei doua sute de lei insa ii si multumeste pentru idee si isi spune ca oameni ca acesta mai rar…[/junkie-alert]
PS: Si de atunci, se spune ca urmasii lui Itic conduc acum FMI-ul iar urmasii lui Ion conduc Romania…