HomeHoinareli

Sejur medieval la Casa Bertha in Cetatea Sighisoarei

Like Tweet Pin it Share Share Email

Odata ce se mai pierde din aerul cu tenta mediteraneana, stiti voi, mare, soare, sezlonguri si crustacee, ajungi sa iti faci planuri de o noua vacanta sau macar asa, cateva zile, sa stii ca le-ai facut pe toate si anul asta. Cum oportunitatile sunt din ce in ce mai mari, si provocarile sunt pe masura, ne hotaram sa purcedem pe un nou drum.

De fapt, ce sa mai, daca tot mai existau cateva vouchere de vacanta prin visteria familiei, in speta ale sotiei, o las sa aleaga (nu ca nu aș lasa-o in general). Dintre toate locatiile, pare ca si-ar dori una oferita prin agentia Travel Minit, care sa corespunda tuturor standardelor. Sighisoara, caci aici urma sa ne deplasam, are in varietatea sa de obiective renumita Cetate a Sighisoarei. Ei bine, exact aici, in Cetate, exista o locatie, o casa care tindea spre planurile marete a destinderii in urmatoarele trei zile de sejur.

Odata intrat pe poarta cetatii, faci prima straduta la dreapta si in prima intersectie, vei ajunge pe Str Tamplarilor. Exact pe colt, vei da de Casa Bertha. Aici este destinatia aleasa de noi pentru cazare. Mi s-a parut extrem de motivanta tinand cont ca poarta unele urme ale trecutului, fiind atestata documentar din 1716 si parte a patrimoniului UNESCO.

Dincolo de aparente, despre care se spune ca uneori inseala, am avut bucuria sa constatam ca unii oameni chiar sunt facuti pentru oameni! Si aici ma refer la sotii Petrut, cei care administreaza aceasta casa, ocupandu-se cu destoinicie ca lucrurile sa mearga ca pe roate, la mare arta. Sincer, nici noi nu ne prea omoram dupa acel ”las-o ma ca merge si asa” dar aici, curatenia, ordinea si bunul gust ne-au lasat oarecum sa credem ca inca nu le-am vazut chiar pe toate…Cele bune, clar!! Camerele au denumire si design in functie de breasla meseriasilor ce trebaluiau candva prin Cetate. Noi am fost cazati in camera ”Breasla Tamplarilor”.. Insa chiar si asa, pe langa aerul modern care inca nu s-a pierdut, detineam si acel deja vu’ medieval, musai de trait aici.

Mi-am dat seama ca toate vor fi ok din prima clipa cand am intrat si proprietarul ne-a invitat la ceva de bun venit, adica o palincuta, un sirop, o visinata…De-ale gurii, numai bine sa intri in ansamblu medieval cu mare curaj… Am lasat bagajul si imediat am coborat in sala unde se tineau ”toasturile” de bun venit si unde se putea servi si o gustare, bineinteles. De fapt aceasta parea o crama, unde altadata, probabil fostii stapani serveau mesele ori discutau diverse probleme, vreun chiolhan mai rotunjit, may be or who can know !! Deocamdata cei cu chiolhanul eram noi acum. Peste tot, locurile erau pline de tesaturi si obiecte vechi, mai mult sau mai putin , obiecte pe care le puteai achizitiona de la proprietari.

Numele casei pare ca s-ar trage de la o fata, care ar fi trait aici cu familia, tatal ei fiind judecatorul cetatii/orasului. Demult, in pod s-ar fi gasit o grinda pe care era scrijelit Bertha si asta a dat denumirea acestei case. Povesti ar putea fi multe si locurile sunt oricum predestinate la acestea. Ne interesau si cativa pasi prin cetate si sa bagam ceva sub nas, deoarece trecuse demult de micul dejun pe care-l serveau la cazare. Am fost indrumati sa iesim din cetate si sa dam de Gasthaus Alte Post ( Vechea Posta) locul unde altadata, negustorii isi trimiteau sau faceau schimb de marfuri, astazi un restaurant modern dar pastrand inca din garantia epocii trecute.

Dupa ce ai servit masa aici, te gandesti ca miscarea iti va face bine, si odata cu lasarea serii poti strabate lent cu pasii drumurile cetatii, stradutele cu piatra, admirand cladirile colorate specifice acestor zone mirifice. 

Dupa o zi de drum, plimbare si mancare, vorba aia, meriti o baie fierbinte, eventual putina bere rece la terasa de la etaj si ceva usor sarat, sa mearga, nu? 

De dimineata, mai facem cunostinta cu alte cotloane ale locatiei, inainte de a lua micul dejun pregatit de cei ai casei, cu grija si bun gust, bineinteles. Gasim aici cateva locsoare numai bune de stat la taifas, ornate cu tot felul de vestigii si ”vechituri”, unde cafeaua ti se va parea un alint iar aerul o imbiere la vorba, multa vorba. Aaaa, sa nu uit, intre 08.00-10.00 se serveste micul dejun, care e asa de mic, incat daca-ti pui mintea te tine mai pana dupa amiaza tarziu…Deci si-ar merita pe deplin numele de marele dejun!!

In timp ce cobori la masa, esti intampinat ca de obicei de fetele surazatoare ale celor doi proprietari, eventual cu glume si serviti la masa, numai bine sa-ti faca ziua mai frumoasa, plecand de acolo binedispusi si cu forte proaspete. Sa fie oare si de la stomacul care este si ‘mnealui implinit dupa festinul de dimineata??

In ultima zi, mi-am mai rezervat ceva timp si pentru cele vestigii care tronau pe mesele si incaperile din casa, admirand atat canile din alama, cupru sau argint, tacamuri vechi, colectii de monede  sau de ce nu, chiar o colectie din Lord Of the Rings in miniatura…

De ce sa nu recunoastem, stim cu totii ca se termina repede aproape tot ce-i bine si frumos. Cam asa am simtit noi, cand am plecat de aici, multumindu-le gazdelor noastre pentru toate aceste momente si clipe pe care le-am petrecut in locatia dumnealor, sperand ca vom mai reveni si altadata la Casa Bertha din Strada Tamplarilor, nr 28/2, din Cetatea Sighisoarei.

Comments (0)

Leave a Reply

Adresa de email nu va fi transmisa in mod public. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.